Sturionii și pescarii, pe cale de dispariție din Dunăre | România | DW

0
4

Sturionii sălbatici din România sunt printre ultimii din Europa. Doar aici și în Bulgaria se mai găsesc astfel de populații, potrivit rapoartelor UE.

Datele ştiinţifice plasează specia în urmă cu 200  de milioane de ani, de pe vremea dinozaurilor. Dovezi despre pescuirea sturionilor există din vremea dacilor, când se puneau pe fundul Dunării garduri din bușteni şi nuiele.

Sturionii trăiesc în Marea Neagră, iar pentru a depune icrele migrează în Dunăre, dar mulți nu mai reuşesc să ajungă la locurile de depunere din cauza lucrărilor hidrografice de pe fluviu, cum ar fi barajul Porţile de Fier.

Înainte de contruirea sa, sturionii urcau până în zona Bavariei. Dintre toate speciile care trăiesc în Marea Neagră, cea mai reprezentativă este morunul, care trăieşte între 100 şi 115 ani, ajunge până la 8 metri şi o greutate de 3 tone.

O femelă morun produce icre din 6 în 6 ani şi ajunge la maturitatea sexuală la 18 ani.

Masculul morun este considerat matur din punct de vedere sexual după 13 ani. Din aceeaşi categorie a sturionilor, în Marea Neagră se mai găsesc specii de ship, viză, păstrugă şi nisetru, iar cegă numai în Dunăre.

Recordul celui mai mare morun capturat în România este în continuare deţinut de Grigore Antipa, care în 1890 a prins un exemplar de 886 kg.

O altă mărturie datează din anul 1983, când Eduard Acsente și tatăl său au prins la Sf. Gheorghe un morun de 675 kg, de la care s-au extras aproximativ 145 kg de caviar.

Pe vremea comunismului, în special în anii ’80, sturionii din Marea Neagră au fost exploataţi în mod inconştient. Numai în zona Sf. Gheorghe, în zilele bune de pescuit, se recoltau 200 kg de caviar, care luau drumul exportului, pentru a plăti datoria externă a ţării…

70% din sturionii marcaţi au fost braconaţi

Peste 11 instituţii publice ale statului român stau cu ochii pe comunităţile de pescari de pe Dunăre, Delta Dunării
şi Marea Neagră pentru a controla și reglementa pescuitul, dar și a combate braconajul şi traficul cu caviar.

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvo­ltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti (INDCPM) derulează patru proiecte de cercetare ştiinţifică, în cadrul cărora marchează sturionii cu mărci ultrasonice, după care îi eliberează şi îi monitorizează.

Mărcile ultrasonice sunt implantate chirurgical în cavitatea abdominală a sturionilor şi transmit informaţii despre temperatura apei şi adâncimea de înot a acestora.

Peştii marcaţi sunt urmăriţi de la Porţile de Fier până la Marea Neagră, inclusiv pe cele trei braţe principale ale Dunării, Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe.

Informaţiile colectate de sistemul de monitorizare ajută la identificarea comportamentului din timpul migraţiilor sturionilor.

Directorul INCDPM, Deák György, ne-a declarat că 70% din sturionii marcaţi pentru monitorizare au fost braconaţi.

Practicile braconierilor sunt destul de inovative. O dată prins un sturion marcat, extrag marca ultrasonică, o introduc într-un PET închis şi îi dau drumul pe apă, însă experţii INDCPM văd că marca pluteşte numai la suprafaţa apei, ceea ce este un indiciu că sturionul respectiv a fost braconat.

În alte cazuri, marca ultrasonică este extrasă din peşte şi aruncată pur şi simplu pe fundul apei şi în astfel de cazuri experţii constată că exemplarul marcat nu se mai mișcă…

Sturionii sălbatici din România sunt printre ultimii din Europa.

WWF România: „Pescarii s-au trezit din eroii Deltei, oameni aflați la marginea legii“

Cristina Munteanu face parte din echipa WWF România, fiind responsabilă în special de problemele sturionilor.

„Braconajul rămâne încă o problemă importantă în conservarea sturionilor, este o amenințare care afectează populațiile de sturioni din România.

Suntem conştienţi că motivul principal pentru care se realizează acest braconaj este caviarul, icrele negre, acestea aduc resurse financiare importante.

Ca rezolvare, în continuare vedem o mai bună implementare a legii, pedepse adecvate pentru astfel de activități, dar și o colaborare strânsă cu comunităţile de pescari, în sensul în care ne dorim să găsim activități alternative la pescuit, care să le aducă venituri sufi­ciente astfel încât să nu mai fie cumva forțați de situația materială să meargă la braconaj, și să comunicăm cu ei pentru următoarele decizii care se vor lua referitoare la pescuitul sturionilor, în așa fel încât pescarii să fie cât mai puțin afectați“, a explicat Cristina Munteanu.

Aceasta a explicat că, deocamdată, autoritățile doar au promis pescarilor că le vor rezolva problemele, dar nu au discutat și nu au ajuns la o înțelegere comună asupra deciziei de interzicere a pescuitului, motiv pentru care reacţia lor a fost de respingere.

„Pentru că în Delta Dunării mulţi dintre ei s-au trezit din eroii Deltei, braconieri, oameni aflaţi la marginea legii, ceea ce cu siguranţă le-a rănit orgoliul, mândria, și a dus în starea aceea de a respinge total și chiar brutal această decizie de interzicere totală a pescuitului la sturioni“, afirmă responsabilul WWF.

Cele mai afectate zone de fenomenul braconajului sunt Delta Dunării şi braţul Borcea, cele două   fiind importante pentru migrația și reproducerea sturionilor.

Cristina Munteanu avertizează că legislația este completă, însă nu este adecvată la nivel de pedeapsă. Nici amenzile şi nici consecinţele nu sunt suficiente pentru a stopa acest fenomen.

AICI citiți articolul integral pe Newsweek.ro



Source link

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here