Comentariu: Europa lui Orban – cu bani pentru mame şi binecuvântarea lui Dumnezeu | Europa | DW

0
8

Omul are o misiune. Limitată până acum la propria sa casă, Ungaria, pe care o vede ca naţiune şi ca ţară creştină ameninţată de imigranţi. Dar între timp el se prezintă ca un conducător al baricadei estului european. Iar inamicul se află în vest. Nu doar geografic ci şi ideologic. Viktor Orban, omul forte de dreapta al poporului ungar numărând 10 milioane de suflete, a pornit la cruciadă împotriva liberalismului multicultural al vechii UE. Simbolul acesteia este în ochii săi imigrantul musulman.

Ceea ce a declarat el duminică (10.02.) în discursul privind starea naţiunii, rostit în faţa a numeroşi invitaţi, este sinonim cu o declaraţie de război adresată clubului de state de la Bruxelles. Orban consideră că ritualul democratic de alegere a unui nou Parlament European este “lupta finală”. Nici că se putea mai marţial. Dar să nu se creadă că omul forte de la Budapesta ridică vocea şi mâna sa împotriva propriei familii.

Un alt înţeles al democraţiei

Bruxelles – un tărâm al făgăduinţei pentru tot estul Europei înainte de prăbuşirea zidului din Berlin – a devenit astăzi pentru Orban “noul bastion al Internaţionalei” iar tactica sa de luptă este imigraţia. Aceasta este de altfel tema predilectă a politicianului în vârstă de 55 de ani, din 2015 încoace. El a repurtat în cele din urmă victoria împotriva politicii porţilor deschise, promovate de Merkel, şi a strâns în jurul său o pleiadă de discipoli. Indiferent că e vorba de Polonia, de Slovacia, Croaţia sau de Republika Srpska – Orban fascinează aproape pretutindeni. Fiindcă la aproape 30 de ani de la prăbuşirea comunismului, în estul continentului domneşte o neîncredere profundă faţă de multiculturalism, ba chiar faţă de democraţie în general. Dreptul majorităţii de a se impune împotriva minorităţilor inclusiv prin mijloace rustice este semnul distinctiv al “democraţiei iliberale” promovate de Orban.

Volker Wagener

Combaterea subminării musulmane prin stimularea natalităţii

Iar Orban se ocupă de “majoritatea sa”. “Noi vrem nou-născuţi unguri”, a exclamat Orban în faţa invitaţilor săi. Şi este dispus să aloce bani pentru asta. Femeile cu vârste sub 40 de ani urmează a beneficia de un credit în valoare de aproximativ 30.000 de euro, pe care nu vor trebui să-l ramburseze dacă vor da naştere la cel puţin trei copii. Prin asta premierul urmăreşte să “apere identitatea ungară şi moştenirea creştină”.

Poate că fenomenul Orban este receptat la München, Bruxelles sau Paris ca un spectacol folcloric simpatic pe scena politică a UE, o scenă mai degrabă plicticoasă şi distantă faţă de cetăţean. Dar adevărul este următorul: Orban ar fi votat de oameni oriunde ar candida în Europa de Est şi de Sud-Est. El îl întruchipează pe noul homo politicus din fostul bloc de răsărit, falimentar în momentul încetării războiului rece. Uluiala şi încântarea provocate de ceasul istoric de acum 30 de ani au pălit între timp. Cele mai mari probleme economice sunt sub control şi graţie miliardelor obţinute din fonduri europene. Acum Bruxelles-ul trebuie să devină mai răsăritean şi nu doar răsăritul mai occidental.

Orban, şeful filialei estice a UE

Orban a încetat de multă vreme să fie un fenomen exclusiv ungar. “El este liderul nostru”, recunoaşte şeful partidului polonez de guvernământ PiS, Jaroslaw Kaczynski. În plus, de multă vreme se poate constata că influenţa celor patru state membre ale Grupului de la Vişegrad (Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia), a depăşit frontierele naţionale. Austria simpatizează cu acest grup, Slovenia de asemenea – ca să nu mai vorbim de puternicele curente populiste de dreapta din vestul şi sudul Europei.

UE se confruntă deja de multă vreme în propria sa casă cu un bloc al periferiei îndreptat împotriva centralei. Grupul de la Vişegrad, care la început nu a prea fost luat în serios, urmăreşte să-şi extindă influenţa. În vizor se află Balcanii de Vest dar şi Ucraina.

“Fracţionarea iliberală” împotriva vechii UE este în creştere, şi asta nu doar în chestiunea politicii de migraţie. Statul naţional este considerat în est bunul cel mai de preţ şi o “imixtiune” a Comisiei Europene, de exemplu în chestiunea reformei justiţiei din Polonia, este privită în noile state membre ale UE ca un atentat asupra propriei lor suveranităţi. Este valabil pentru toate naţiunile, mai vechi sau mai noi.

La acestea se adaugă o simpatie când făţişă când disimulată pentru tipul politicianului estic al “democraturii”. Vladimir Putin este mai admirat între Marea Baltică şi Marea Adriatică decât între Marea Nordului şi Gibraltar.

Trumpism de Pusla Budapesta

Nimeni n-ar trebui să-şi facă iluzii la Berlin, Paris şi Bruxelles. Orban o ia în serios. Misiunea sa nu mai este de mult limitată la nivelul Ungariei. Renaţionalizarea şi anti-liberalizarea proliferează aproape pretutindeni. Orban vrea să anuleze graniţele de până acum dintre conservatori şi populiştii de dreapta. Acesta este un război cultural veritabil purtat pe întreaga scenă europeană. Le Pen, Wilders, Salvini şi ceilalţi asemenea nu ar mai fi stânjenitori proscrişi politici ci lideri strâns îmbrăţişaţi de familia Partidului Popular European de la Strasbourg.

În vederea cuceririi supremaţiei asupra interpretării politice la nivelul UE, omul forte de la Budapesta se inspiră periodic din  cugetarea lui Steve Bannon. Fosta eminenţă cenuşie a lui Donald Trump este privită ca un părinte al deconstrucţiei totale a statului. Într-un astfel de caz, democraţia ca spaţiu de refugiu pentru minortităţi ar aparţine trecutului iar noua dogmă va fi iliberalismul. Un ultim amănunt: Bannon a fost în 2018 de trei ori oaspetele lui Orban.



Source link

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here